Şi n-avem de ce să ne temem de moarte. În valea umbrei morţii nu avem de ce să ne temem, deoarece Păstorul este cu noi. Boldul morţii este păcatul - păcatul nemărturisit şi neiertat. Dar Cristos a deposedat moartea de boldul ei, în ce-l priveşte pe credincios. El a îndepărtat păcatele noastre odată pentru totdeauna. Acum cel mai rău lucru pe care poate să ni-l facă moartea este, în realitate, cel mai bun lucru care ni s-ar putea întâmpla! Şi astfel putem cânta:
O moarte, o mormântul e, nu mă mai tem de puterea ta;
Datoria este achitată.
Asupra lui Isus, în acel sumbru, groaznic ceas,
Păcatele noastre au fost depuse.
-Margaret L. Canon
Este adevărat că creştinii pot avea anumite presimţiri rele cu privire la suferinţa care adesea însoţeşte moartea. După cum a fost auzit un sfânt în vârstă afirmând: „Nu mă supăr că Domnul îmi desface cortul, dar sper că o va face cu multă grijă!"
De asemenea este adevărat că nu ni se dăruieşte harul de care avem nevoie în clipa morţii decât atunci când avem efectiv nevoie de el. Dar faptul rămâne că moartea nu ne mai îngrozeşte, deoarece ştim că a muri înseamnă a fi cu Cristos - şi aceasta este cu mult mai bine. ,A muri este câştig."
Toiagul şi nuiaua Păstorului sunt surse de mângâiere, ocrotire şi călăuzire. Ori de câte ori este necesar, El poate folosi şi nuiaua, în scopurile îndreptării. Majoritatea oilor au nevoie, din timp în timp, de această îndreptare.