Următoarele două versete ne dau substanţa spuselor pe care le va adresa Cristos Israelului răscumpărat în acea zi când va începe mia de ani, în cadrul a trei paralelisme maiestuoase, Cristos li se adresează cu cuvintele: „voi, urmaşii lui Iacov," şi „voi sămânţa lui Israel." Apoi îi îndeamnă să-L laude pe Domnul, să-L slăvească şi să se teamă de El. Motivaţia acestui răspuns reverenţios o constituie faptul că Dumnezeu a auzit şi a răspuns la strigătele zguduitoare pe care le-a rostit El la Calvar. Dumnezeu nu a dispreţuit suferinţele îndurate de Preaiubitul Său Fiu, după cum El nu Şi-a ascuns pentru totdeauna faţa de El. Mai degrabă, „Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume, pentru ca în Numele lui Isus să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Cristos este Domn" (Filipeni 2:9-11).