Pentru ultima oară în acest Psalm, Mântuitorul imploră prezenţa şi ajutorul lui Dumnezeu. El Se roagă să fie izbăvit de sabie şi de puterea câinelui, ambele fiind referiri la Neamuri. Sabia este simbolul puterii guvernământului, al stăpânirii (Romani 13:4). Aici se referă la guvernul roman cu puterea sa de a impune pedeapsa capitală. Câinele, cum am arătat mai sus, se referă la soldaţii neevrei. Apoi în versetul 21, Cristos cere să fie salvat din gura leului şi din coarnele boilor sălbatici. După cum am văzut în versetele 12 şi 13, asta se referă la poporul Israel, care i-a spus lui Pilat: „Noi avem o lege şi potrivit cu legea noastră El trebuie să moară..." (Ioan 19:7).
„Mi-ai răspuns" constituie o tranziţie distinctă şi triumfală între versetele 21 şi 22; Este puntea de legătură dintre cele două secţiuni principale ale Psalmului. Filonul liric ne transportă acum de la tonul pledoariei sfâşietoare la imnul jubilaţiei triumfătoare. Suferinţele Domnului Isus sunt de acum pe veci încheiate, aparţin trecutului. Lucrarea Sa răscumpărătoare s-a săvârşit. Crucea a fost înlocuită cu o cunună! Între aceste două versete psalmistul ne poartă într-o clipă de la Prima venire a lui Cristos la cea de-a Doua Sa venire - de la Calvar la Muntele Măslinilor! Deşi Psalmul nu spune acest lucru, noi ştim că intervalul dintre aceste două evenimente cuprinde moartea Mântuitorului, învierea Sa, înălţarea Sa la cer, precum şi întreaga eră a Bisericii în care ne aflăm noi cei de azi.