Suferinţele fizice ale lui Cristos au fost atât de cumplite încât nu se pot descrie. În primul rând, El era sfârşit şi sleit de orice puteri, complet epuizat; a fost vărsat ca apa. Apoi suferea agonia dislocării încheieturilor, datorită atârnării pe cruce. Toate oasele I-au ieşit din încheieturi - în organele Sale interne s-au produs perturbaţii violente; de pildă, inima Sa s-a topit ca ceara în pieptul Său. A fost cuprins de o insuportabilă slăbiciune; puterea I s-a uscat ca un ciob de vas. Pe deasupra, suferea cumplit de sete; limba i se lipea de cerni gurii. Toate acestea nu puteau însemna decât un singur lucru: Dumnezeu L-a dus în ţărâna morţii.