Fără grai, fără cuvinte, fără nici o voce audibilă, şi totuşi predica stelelor străbate tot pământul, glasul lor răspândindu-se până la marginile lumii. Doar privind în sus către ceruri omul poate şti că există Dumnezeu, putând percepe eterna Sa putere (Romani 1:20). Terifiantele dimensiuni şi complexitatea universului confirmă observaţia Lordului Kelvin, potrivit căreia „dacă vei gândi suficient de asiduu, vei fi obligat de ştiinţă să crezi în Dumnezeu." Iar Kant a scris: Este imposibil să contemplam ţesătura lumii fără să recunoaştem admirabila ordine sub care este dispusă şi manifestarea certă a mâinii lui Dumnezeu în perfecţiunea corelaţiilor ei. Raţiunea, care a considerat şi admirat cândva atâta frumuseţe şi perfecţiune, resimte o justificată indignare faţă de nebunia şi neruşinarea celor care îndrăznesc să atribuie toate acestea purei întâmplări sau unui accident fortuit. Fără îndoială, cea mai înaltă înţelepciune a conceput planul iar puterea Infinită l-a dus la îndeplinire.