Dar când ne gândim cât de sfântă, dreaptă şi desăvârşită este legea Domnului, ne dăm seama ce slăbănogi suntem, ce eşecuri suferim şi atunci exclamăm împreună cu David: „Cine poate să-şi înţeleagă greşelile:" Barnes scrie: Având în vedere cât de curată, cât de sfântă şi cât de strictă este această lege în cerinţele sale - afirmându-şi jurisdicţia asupra gândurilor, cuvintelor şi întregii vieţi - cine poate să-şi aducă aminte de câte ori s-a îndepărtat de la o asemenea lege? Un sentiment oarecum similar se regăseşte în Psalmul 119:96: „Am văzut sfârşitul întregii perfecţiuni; porunca Ta este extrem de cuprinzătoare." Pe măsură ce Scripturile ne expun, arătându-ne aşa cum suntem, convingându-ne de păcate de care anterior nu fuseserăm conştienţi, suntem îndemnaţi să cerem iertare în rugăciune pentru greşeli secrete - pentru abateri de care nici noi, nici alţii nu am fost conştienţi, deşi Dumnezeu desigur le-a cunoscut prea bine. Păcatul este păcat, chiar dacă nu suntem conştienţi de el. Prin urmare, mărturisirea noastră trebuie să cuprindă întotdeauna şi păcatele ascunse.