„Apără-mă ca pe lumina ochiului Tău - şi prin asta înţeleg pupilele ochiului, acoperite de pleoape, de sprâncene, de orbitele osoase şi reflexul de a duce imediat mâna la ochi (F.B. Meyer). Ascunde-mă la umbra protectoare şi plină de afecţiune a aripilor Tale. Atunci voi fi în siguranţă de cei răi, care mă jefuiesc de tot ce am şi caută să-mi ia însăşi viaţa. După cum bine ştii, Doamne, inimile lor îmbuibate sunt incapabile de milă iar din gurile lor se revarsă cele mai îngrozitoare cuvinte cu care se laudă, arătând ce-mi vor face. Se ţin aproape de mine, nu mă scapă din vedere. Iată, acum m-au încolţit, m-au hăituit. Ochii lor sunt deja aţintiţi la lovitura de graţie. Sălbatici ca leul când îşi caută flămând prada, şireţi ca puiul de leu ce stă la pândă după un tufiş, ei sunt gata să se năpustească asupra mea şi sa mă sfâşie.