Aici Cristos îl laudă pe Domnul pentru credincioşia cu care L-a călăuzit şi sfătuit toată viaţa. Chiar în ceasurile de nesomn, pe când Se ruga şi medita la Cuvântul lui Dumnezeu, inima Lui îl instruia. Departe de a fi risipit, acest timp a fost sfinţit pentru confortul şi binecuvântarea Sa. De câte ori experienţa lui Cristos a fost dublată în vieţile copiilor lui Dumnezeu!

Căci mulţi rapsozi cu har dintre acei fii ai luminii vor spune despre cele mai măiestre cântări ale lor: „În ceasurile nopţii le-am învăţat." Tot aşa, multe imnuri de slavă pe care le înălţăm în casa Tatălui fost-au întâi şlefuite şi intonate într-o umilă odaie, departe de lumina soarelui. - Autor anonim

Restul versetelor din Psalmul 16 au fost citate de Petru în ziua de Rusalii ca referire la învierea lui Cristos: Căci David zice despre El: „Eu aveam totdeauna pe Domnul înaintea Mea, pentru că El este la dreapta Mea, ca să nu fiu clătinat. De aceea, mi se bucură inima şi Mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul Mi Se va odihni în nădejde, căci nu vei lăsa sufletul Meu în Hades, nici nu vei îngădui ca Sfântul Tău să vadă putrezirea. Mi-ai făcut cunoscute căile vieţii şi Mă vei umple de bucurie în prezenţa Ta."

Cât despre patriarhul David, să-mi fie îngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost îngropat; iar mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. Prin urmare, David fiind profet şi ştiind că Dumnezeu îi făgăduise printr-un jurământ că din rodul trupului său, după trup, îl va ridica pe Cristos să stea pe tronul său, el, prevăzând aceasta, a vorbit despre învierea lui Cristos, că sufletul Său nu va fi lăsat în Hades iar trupul Său nu va vedea putrezirea. Pe acest Isus Dumnezeu L-a înviat, noi toţi fiind martorii acestui lucru. Prin urmare, fiind înălţat la dreapta lui Dumnezeu şi după ce a primit de la Tatăl promisiunea Duhului Sfânt, a turnat ceea ce vedeţi si auziţi acum (Fapte 2:25-33).

Observaţi acum ideile pe care le subliniază Petru din acest pasaj (care nouă aproape sigur ne-ar fi scăpat):

1. David s-a referit la Cristos (v. 25). David nu putea vorbi despre el însuşi, întrucât trupul său încă se află într-un mormânt din Ierusalim.

2. Ca profet, psalmistul ştia că Dumnezeu îl va învia pe Cristos înainte ca El să domnească de pe tronul Său.

3. Prin urmare, David a prezis că Dumnezeu nu va îngădui sufletului lui Cristos să rămână în Hades, după cum nu va permite ca trupul lui Cristos să se descompună.

4. Într-adevăr Dumnezeu L-a înviat pe Cristos şi ce s-a întâmplat în Ziua de Rusalii a fost rezultatul glorificării Sale la dreapta lui Dumnezeu.

Ţinând cont de această introducere, să analizăm acum ultimele versete ale Psalmului 16.