Cristos a înviat!
Cheia înţelegerii Psalmului 16 ne-o dă Fapte 2:25-28, unde Petru citează versetele 8-11 ca având referire la învierea lui Cristos. Să introducem, prin urmare, cheia în broască şi să ascultăm cum se roagă scumpul nostru Mântuitor cu puţin timp înainte de moartea Sa.
Ca Omul desăvârşit, complet dependent de Dumnezeu, Cristos strigă către Cel care este singurul Său refugiu, ca să-L scape. În toţi cei treizeci de ani petrecuţi pe pământ, Mântuitorul nu numai că L-a recunoscut pe Dumnezeu ca Domn al Său, ci L-a mărturisit cu bucurie, Dumnezeu reţinându-I în întregime interesul vieţii Sale. Cuvintele: „Bunătatea mea nu este nimic fără Tine" nu ştirbesc adevărul potrivit căruia în Mântuitorul nostru nu s-a găsit nici un păcat, ci pur şi simplu constituie o mărturie mişcătoare că Cristos Şi-a găsit toată împlinirea în Dumnezeu (aici textul din NKJV diferă total de versiunea română, n.tr.). Mărturia aceasta se poate compara cu închinarea din Psalmul 73:25: „Pe cine am eu în cer decât pe Tine? Şi nu doresc pe altul pe pământ decât pe Tine."