Prietenul lui Dumnezeu nu-şi împrumută banii cu dobândă, adică unui alt membru al casei lui Dumnezeu. Sub legea lui Moise, un israelit putea să împrumute unuia dintre Neamuri cu dobândă (Deuteronom 23:19,20) dar i se interzicea să procedeze astfel cu un alt evreu (Exod 22:25; Levitic 25:35-37). Dacă evreii aflaţi sub stăpânirea legii se călăuzeau după acest principiu, cu atât mai mult ar trebui s-o facă creştinii, care trăiesc sub har!
În fine, omul neprihănit nu primeşte mită împotriva celui nevinovat. El urăşte orice încălcare a dreptăţii şi infirmă zicala că „toate au un preţ."
Prin urmare, acesta este tipul de persoană care trăieşte pentru Dumnezeu în timp şi pentru eternitate. Dacă stăm sa ne gândim, nici o altă persoană nu s-ar simţi bine în prezenţa lui Dumnezeu!