Asta îl determină pe David să se roage să vină clipa în care Dumnezeul invincibil să pornească la atac împotriva acestor duşmani insignifianţi. Dar cum va putea el descrie sosirea Dumnezeului nevăzut? Singurul mod în care va putea s-o facă este să schiţeze una din acele maiestuoase teofanii în care toată natura este zguduită iar universul este convulsionat. Cerurile se apleacă, când coboară Dumnezeu. El atinge munţii şi aceştia se prefac în vulcani fumegând. Fulgerele brăzdează bolta cerească în faţa Celui Atotputernic. Apoi, după ce vrăjmaşul a fost pus pe fugă şi dezorientat, Dumnezeu Se apleacă şi-l scapă pe. David din talazurile învolburate ale vieţii, cu necazurile ce-i dau târcoale. Îl izbăveşte din mâna invadatorilor străini ce sunt nişte mincinoşi neruşinaţi, care-şi ridică mâna dreaptă pentru a rosti minciuni, mai degrabă decât pentru a confirma prin acest gest adevărul.