Nimănui nu-i pasă
Urmărit de duşmanii săi, părăsit de prieteni, ascuns într-o peşteră - iată unde îl găsim pe David la începutul acestui psalm.
El se roagă cu glas tare - chiar dacă este singur. Strigătele şi apelurile acestui om părăsit răsună cu putere în peştera pustie. David îşi varsă durerea inimii înaintea Domnului - nu că ar fi mânios sau plin de resentimente, ci doreşte să-I spună Domnului tot necazul ce s-a abătut asupra sa, toată amărăciunea ce i-a cuprins inima. Este o mare mângâiere pentru el să ştie că atunci când l-au părăsit puterile, Iehova nu l-a uitat, că ştie prin ce trece.