Sugestiile, criticile şi mustrările prietenilor evlavioşi sunt primite cu dragă inimă de oamenii cu scaun la cap. Adesea nu ne vedem greşelile cu aceeaşi claritate cu care ni le văd alţii. Numai cei care au o reală simpatie pentru noi, cărora le pasă de noi sunt gata să ne arate defectele şi aşa-numitele „puncte oarbe." Făcând astfel, ei dau dovadă de bunătate faţă de noi, cuvenindu-se să le mulţumim ca pentru un medicament bun pe care ni l-au pus la dispoziţie.
Căci rugăciunea mea încă este împotriva faptelor celui rău.
Aici asistăm la o trecere bruscă de la tema anterioară, dar sensul pare să fie că David continuă să se roage ca planurile criminale ale oamenilor răi menţionaţi în versetul 4 să nu izbutească. Darby traduce această propoziţie astfel: „căci rugăciunea mea este totuşi [pentru ei] în calamităţile lor." Aici ideea pare să fie că el se roagă pentru cei ce-l mustră cu blândeţe când se abate peste ei nenorocirea. Unii interpretează versetul în sensul că psalmistul s-ar ruga pentru vrăjmaşii săi în calamităţile acestora, dar o atare atitudine creştină plină de mărinimie pare să fie contrazisă de versetul 10.