În continuare David trece de la general la concret. Prima sa preocupare este ca să fie păzit de vreo părtăşie cu oamenii răi, şi în faptă, şi în cuvânt. El cere să fie postat un paznic la gura lui, ca să nu-i scape din gură nici un cuvânt rău, ca uşa buzelor sale să fie păzită să nu rostească vorbe ce ar aduce vreo ocară numelui Domnului. Apoi mai cere o inimă eliberată de vreo complacere sau colaborare cu oamenii stricaţi ce practică fapte rele. El nu vrea să aibă parte de nici unul din avantajele lor, oricât de atrăgătoare sau ispititoare i s-ar părea acestea.