De asemenea, psalmistul avea nevoie de protecţie în faţa tentativelor lor de asasinare, ceea ce l-a determinat să se apropie de Dumnezeu în angajament - ,,Tu eşti Dumnezeul meu." în rugăciune - „Ascultă-mi glasul cererilor mele." în bizuire pe Domnul - „O, Doamne Dumnezeu, tăria mântuirii mele." în recunoştinţă - „Tu mi-ai acoperit capul" (ca şi cu un coif) „în ziua bătăliei." în pledoarie - „Nu le acorda, Doamne, celor răi dorinţele lor; nu lăsa să propăşească planurile lor rele."
Această ultimă rugăminte înseamnă: ”Nu-l lăsa pe cel rău să facă ceea ce şi-a pus în gând împotriva mea. Nu lăsa, Doamne, să se înţeleagă că ar fi părtaş la acest complot rău împotriva mea, doar prin faptul că ai îngăduit să se petreacă." Ştim că Dumnezeu nu ar acorda niciodată ajutor şi nu ar avea nimic de a face cu nici o formă de răutate, dar ideea care se desprinde de aici este că simpla tolerare a ei ar putea părea un semn de aprobare din partea Sa.