„Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginile mării, şi acolo mâna Ta mă va conduce şi dreapta Ta mă va ţine." Sintagma „aripile zorilor" este o aluzie la razele soarelui de dimineaţă care scaldă zarea de la răsărit la apus cu viteza de 300.000 de kilometri pe secundă. Chiar dacă ne-am putea deplasa într-un colţ al universului, cu viteza luminii, am constata că şi acolo este Domnul, aşteptând să ne călăuzească şi să ne susţină.
Apropo, versetele 9 şi 10 sunt uimitor de armonizate cu epoca zborurilor cu avioane supersonice în care trăim. Nu voi uita niciodată cum mi-a vorbit Domnul prin această minunată promisiune pe când mă pregăteam să încep o lucrare de proporţii în anul 1969. Numeroasele avioane cu reacţie la bordul cărora am zburat erau ca aripile zorilor, ducându-mă literalmente până la marginile pământului. Dar în tot timpul am avut simţământul prezenţei şi ocrotirii Domnului, indiferent de viteza cu care călătoream sau distanţele pe care le parcurgeam. Prin urmare, luaţi pentru dumneavoastră această promisiune, însuşiţi-o şi împărtăşiţi această experienţă cu fraţii şi surorile care călătoresc pe calea aerului.