Din nou, psalmistul revine la perioada zămislirii sale în pântecele mamei lui. Observaţi că acum vorbeşte la persoana întâi singular când se referă la embrion sau făt. Potrivit concepţiei biblice, personalitatea fiinţei umane există înainte, de momentul naşterii, drept care, cu excepţia unor cazuri extrem de rare motivate de circumstanţe medicale grave, avortul este o crimă de omucidere.
David a fost conştient de faptul că Dumnezeu l-a cunoscut în întregime, de la bun început. Oasele sale nu au fost ascunse de Dumnezeu când David a fost creat într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Desigur nu e vorba aici de zonele subterane, deoarece nici o creatură nu ia fiinţă acolo. Mai degrabă, în context sintagma se referă evident la pântecele mamei. Găsim o expresie similară la Efeseni 4:9, unde se spune că Cristos a coborât în părţile mai de jos ale pământului. Din nou, în acel context este vorba despre faptul că Domnul a pătruns în lume prin anticamera pântecelui fecioarei, ideea subliniată: fiind aceea a întrupării Sale.