Iată dar omniprezenţa lui Dumnezeu. Acum David se ocupă de puterea şi dibăcia Sa, alegând din măreţia atotputerniciei divine procesul zămislirii unui prunc în pântecele mamei sale. Într-o fărâmă de materie apoasă, mai mică decât punctul de pe această literă „i" toate trăsăturile cu care va fi înzestrat copilul sunt programate - culoarea pieii, a ochilor şi a părului, fizionomia feţei, capacităţile sale naturale. Tot ce va fi copilaşul pe plan fizic şi mental se află în acest germene din oul fertilizat. Din el se vor dezvolta 60 de bilioane de celule, 100 de mii de mile de fibră nervoasă, 60 de mii de mile de vase ce transportă sângele în toate colţurile organismului, 250 de oase, ca să nu mai vorbim de încheieturi, ligamente şi muşchi."
David descrie formarea fătului în cuvinte de mare sensibilitate şi frumuseţe: „Tu mi-ai întocmit rărunchii; Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele." Da, Dumnezeu ne-a întocmit rărunchii, fiecare fiind o capodoperă a ingineriei divine. Gândiţi-vă, de pildă, la capacitatea creierului de a înregistra fapte, sunete, mirosuri, imagini, senzaţii tactile, durere; apoi capacitatea sa de a rememora; puterea sa de calcul; aparent infinita sa abilitate de a lua decizii, şi de a rezolva probleme.
Şi apoi Psalmul spune că Dumnezeu ne-a ţesut în pântecele mamei noastre. Asta descrie foarte adecvat minunata alcătuire a muşchilor, tendoanelor şi ligamentelor, a nervilor, a vaselor sanguine şi a oaselor corpului uman.
David izbucneşte în exclamaţii de laudă la adresa Domnului. Gândindu-se apoi la om, coroana creaţiei lui Dumnezeu, psalmistul mărturiseşte că nu are cum să-l descrie decât să spună că a fost făcut în mod înfricoşător şi admirabil. Cu cât medităm mai profund la minunăţiile corpului uman, la ordinea şi complexitatea sa, la frumuseţea, la instinctele sale la factorii genetici - cu atât mai mult ne întrebăm cum este posibil ca o persoană cu pregătire în biologie să nu fie credincioasă în Creatorul nemărginit.