Mulţumirile lui David izvorăsc dintr-o inima predată pe de-a întregul Domnului. Psalmistul nu se joacă cu cuvintele, ci îl binecuvântează pe Iehova din răsputeri, cu toate fibrele fiinţei sale. Iar actul său de închinăciune nu este particular sau anemic, ci el cântă cu îndrăzneală înaintea dumnezeilor, adică înaintea regilor pământului. Termenul „dumnezei" în acest context ar mai putea avea sensul de „îngeri" sau „idoli," dar înţelesul primar este cel de dregători.