A nu se uita Babilonul, acel asupritor plin de cruzime. Deşi naţiunea aceasta a fost instrumentul de care S-a folosit Dumnezeu pentru a-Şi pedepsi poporul, El nu i-a scutit pe babilonieni de răspundere pentru atrocităţile cumplite pe care le-au comis.
Mă mâniasem pe poporul Meu, îmi pângărisem moştenirea şi-i dădusem în mâinile tale. Dar tu n-ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrânului (Isaia 47:6).
Şi sunt plin de o mare mânie împotriva popoarelor care stau fără grijă; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire (Zaharia 1:15).
În mintea psalmistului nu era nici o îndoială cu privire la faptul că Babilonul va fi distrus, aşa cum preziseseră profeţii (Isaia 13:1-22; Ieremia 50:15, 28; 51:6, 36). Cei care au executat nimicirea au avut satisfacţia de a fi instrumentele prin care i-a judecat Dumnezeu pe israeliţi.