Veniţi să-L binecuvântăm pe Domnul!
După încheierea programului obişnuit al activităţilor zilnice de la templul din Ierusalim, oamenii se întorceau la casele lor, dar erau preoţi şi leviţi care vegheau pe tot parcursul nopţii (1 Cronici 9:33), arzând tămâie, aducând mulţumiri şi lăudându-L pe Domnul (2 Cronici 29:11; 31:2). S-ar putea ca atunci când oamenii se retrăgeau de la templu, să fi cântat aceste două versete din cântare pentru preoţi. Reiese clar că versetele se adresează slujitorilor Domnului ce-şi desfăşurau slujba la templu pe timp de noapte şi că misiunea acestor oameni era de a-L binecuvânta pe Domnul şi de a ridica mâinile spre lăcaşul de închinăciune, în postură de rugăciune.