Rugăciune şi promisiune
Există destul de multe divergenţe în ce priveşte stabilirea identităţii autorului şi evenimentului care a prilejuit acest psalm. Unul din punctele de vedere verosimile susţine că a fost compus de către Solomon, când a adus chivotul legământului la locul ce i se cuvenea în de curând construitul templu de la Ierusalim. În acest caz, primele zece versete sunt rugăciunea lui Solomon, ca Domnul să descindă în Şechina (norul de slavă) şi să locuiască deasupra chivotului. Versetele 11 şi 12 reafirmă legământul pe care Dumnezeu l-a încheiat cu David. Iar ultimele şase versete conţin promisiuni concrete din partea lui Dumnezeu ce corespund rugăminţilor specifice formulate de Solomon.
Cererea cu care începe psalmul, ca Domnul să-şi amintească favorabil toate necazurile îndurate de David nu se referă la greutăţile care s-au ţinut scai de el pe tot parcursul vieţii sale, ci la experienţele fizice şi emoţionale de mare intensitate pe care le-a trăit pentru a pune bazele construirii templului, acelui lăcaş în care să locuiască Dumnezeu pe pământ. Că aşa stau lucrurile ni se explică în versetele următoare. Într-o ocazie nemenţionată în alt loc din Scriptură David a încheiat un contract solemn cu Iehova în virtutea căruia el nu va intra în casa lui, nu se va culca în patul lui şi nu va adormi până când nu va fi aranjat ctitorirea unei case pentru Domnul, un loc în care Cel Atotputernic al lui Iacob să poată locui. Jurământul acesta nu trebuie înţeles în sens strict literal, ci mai degrabă ca pe modul figurat al lui David de a spune că nu se va lăsa până ce nu va stabili un loc permanent în care să locuiască chivotul lui Dumnezeu. Ştim că lui David nu i s-a îngăduit să construiască templul, din pricina faptului că a fost un om al războiului, dar a fost învrednicit să facă contribuţii materiale însemnate de care fiul său, Solomon, avea să se folosească pentru a făuri templul. Desigur, Dumnezeu l-a răsplătit pe David pentru dorinţa sfântă de care a fost animat.
Versetele acestea par să fie o rememorare a acelui timp când chivotul se afla la Chiriat, exprimând hotărârea lui David de a aduce chivotul la Ierusalim.