David n-a avut pretenţia că ar cunoaşte toate răspunsurile. Inima lui nu s-a semeţit ca a unui nesuferit ce pretinde că le ştie pe toate. Privirile nu i s-au înălţat prea sus, ca şi când ar fi el ar fi egoistul intelectual desăvârşit. El şi-a recunoscut limitele şi nu i-a fost ruşine să spună: „Nu ştiu." El s-a mulţumit cu cunoştinţele pe care le-a dobândit, lăsând tainele în mâna Domnului. De ce să-şi muncească creierul cu lucruri prea mari, prea adânci pentru el? Mai degrabă, el I-a acordat lui Dumnezeu creditul de a înţelege lucrurile ce lui i-ar fi cu neputinţă să le pătrundă.