Ultimele două versete ale acestui psalm ar putea fi considerate drept mărturia psalmistului rostită după ce a primit răspuns la rugăciunea sa de izbăvire. După ce a dovedit credincioşii lui Dumnezeu pe cont propriu, acum el doreşte ca şi alţii sa aibă parte de această experienţă. Şi aşa este întotdeauna: dacă cineva crede cu adevărat în ceva, nu va putea să nu spună şi altora acest lucru. Prin urmare, Israelul este încurajat să nădăjduiască în Domnul. Trei sunt motivele ce ni se oferă: Mai întâi, îndurarea Sa e neschimbătoare. Apoi răscumpărarea Sa este nespus de bogată. Şi, în fine, disponibilitatea Sa de a-L răscumpăra pe Israel din toate fărădelegile sale este asigurată.
Psalmul a început cu scena adâncimilor de întristare, dar se termină cu mişcătoarea chemare la încredere în Dumnezeul pentru care nici o problemă nu e insurmontabilă, nici o dilema nu-i de nedezlegat.