Deşi psalmistul nu a cerut iertare în mod direct, ea este negreşit sub înţeleasă în versetele 3 şi 4. Dar când spune el în versetul 5 că-L aşteaptă pe Domnul, el nu vrea să spună că aşteaptă iertarea, deoarece este asigurat de ea din clipa în care mărturiseşte. Mai degrabă, el aşteaptă pe Domnul, ca El să-l izbăvească din adâncimi. Uneori Dumnezeu răspunde la rugăciuni imediat. Alteori ne învaţă să aşteptăm. Dumnezeu răspunde la rugăciune; uneori când inimile ne sunt slăbite, Ei le dăruieşte copiilor Săi chiar darurile cerute de ei,
Dar adesea credinţa trebuie să înveţe să-şi însuşească odihna mai profundă
Şi să se încreadă în Domnul şi când El nu poate vorbi;
Căci El, ce se cheamă Iubirea, ne va trimite negreşit ce-i mai bun pentru noi;
Aştrii cereşti se pot stinge, lanţurile muntoase putând şi ele dispare,
Dar Dumnezeu este adevărat, promisiunile Sale fiind sigure
Pentru cei ce le caută.
- Autor necunoscut
Astfel psalmistul a învăţat să-L aştepte pe Domnul şi să nădăjduiască în cuvântul Său, adică în promisiunea Sa că va auzi şi va răspunde. Mai intens decât aşteaptă străjerii să se ivească zorii, aşa tânjeşte psalmistul de dor să vadă pe Domnul aducând lumină în ungherul său întunecos.
Dar versetele 5 şi 6 au o aplicaţie mult mai largă, ce nu trebuie să ne scape. Ele exprimă dorinţa fierbinte a credinciosului din zilele noastre ca să vină mai repede ziua minunată a întoarcerii lui Cristos, când El îşi va strămuta biserica în cer. Nădejdea aceasta binecuvântată nu va rămâne nerăsplătită.