Dacă Domnul ar ţine seama de fărădelegi, adică dacă le-ar contabiliza, făcându-ne pe fiecare dintre noi să achităm la zi contul, atunci situaţia ar fi cu adevărat fără nădejde. Dar, slavă Domnului, putem să-I fim pe veci recunoscători pentru faptul că este o cale prin care putem fi iertaţi. Este iertare pentru păcătosul vinovat şi este iertare pentru sfântul care păcătuieşte.
Prima este iertarea justiţiară, adică iertarea acordată de Dumnezeu, Judecătorul şi care se obţine prin credinţa în Domnul Isus Cristos. Această iertare acoperă pedeapsa pentru toate păcatele - trecute, prezente şi viitoare. Ea este posibilă din pricina lucrării încheiate a lui Cristos la Calvar; prin moartea Sa El a achitat plata, a suferit pedeapsa pentru toate păcatele noastre iar acum Dumnezeu poate să ne ierte fără plată, din pricina faptului că pretenţiile Sale neprihănite au fost satisfăcute de înlocuitorul nostru.
A doua este iertarea părintească - iertarea pe care ne-o acordă Dumnezeu, Tatăl nostru. Ea se obţine mărturisindu-I păcatele noastre şi are ca rezultat restaurarea părtaşiei cu Dumnezeu şi cu familia Sa. Şi această iertare ne-a fost cumpărată prin sângele lui Isus, vărsat pe cruce.
Un rezultat al iertării Sale este ca El să fie de temut. Când mă gândesc cât L-a costat pe El să-mi ierte păcatele, şi când îmi dau seama că iertarea Sa este deplină, gratuită şi eternă, faptul acesta mă umple de reverenţă, făcându-mă să-L respect, să mă încred în El, să-L iubesc şi să mă închin Lui în veci.