„Fericit este omul care şi-a umplut tolba de săgeţi cu ei!".
În pofida virulentei propagande desfăşurate împotriva ideii de a avea familii numeroase, Dumnezeu rosteşte o binecuvântare peste omul care îşi umple tolba de copii. Dar, iarăşi, implicaţia este că aceştia sunt copii credincioşi, membri ai casei credinţei. Altminteri ei ar fi o mare durere de cap, iar nu o binecuvântare.
„Ei nu vor fi ruşinaţi, ci vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă." F. B. Meyer ne aminteşte că o confruntare între două armate inamice se petrecea la poartă. Iar aici ideea este că un om care are copii poate fi apărat de aceştia în chestiuni civile sau juridice, pentru a nu suferi pierderi sau vătămări. Copiii aceştia vor avea grijă să se facă dreptatea.
Psalmul constituie o extraordinară desfăşurare a Cuvântului Domnului prin gura profetului Zaharia: „Nu prin forţă, nu prin tărie, ci prin Duhul Meu, spune Domnul oştirilor" (Zaharia 4:6). Există pericolul să ne bizuim pe forţa dolarului sau pe ingeniozitatea noastră omenească. Dar voia Domnului nu se va înfăptui în felul acesta. Ci, prin Duhul Lui, vom construi pentru eternitate. Nu ceea ce facem pentru Dumnezeu prin propriile noastre resurse contează, ci ceea ce face El prin noi, folosind măreaţa Sa putere. Tot ce putem noi produce este lemn, fân şi paie. El poate să Se folosească de noi pentru a produce aur, argint, pietre preţioase. Când acţionăm cu propriile noastre forţe, nu facem decât să pedalăm în gol. Când îl rugăm pe Domnul să participe la tot ceea ce facem, vieţile noastre devin cu adevărat eficiente. Armele fireşti nu pot produce decât rezultate fireşti. În schimb, armele spirituale produc rezultate spirituale.