La locul de muncă, în zadar am munci ore multe, câştigându-ne existenţa cu trudă şi sudoare, daca n-am fi din capul locului în slujba în care doreşte Dumnezeu să fim. Să nu mă înţelegeţi greşit; pretutindeni în Biblie ni se spune să lucrăm cu hărnicie pentru a putea acoperi nevoile noastre, ale familiei şi ale altora. Psalmul acesta nu le dă carte btanche celor leneşi, ca să stea toată ziua cu mâinile în sân, bând pepsi-cola şi trăind pe spinarea prietenilor; Iată însă care e esenţa chestiunii: dacă lucrăm independent de Dumnezeu, nu ajungem nicăieri. Hagai descrie foarte plastic această situaţie:
Aţi semănat mult, şi strângeţi puţin; mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi; beţi, şi tot nu vă potoliţi setea; vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi, cine câştigă un salariu îl pune într-o pungă spartă (Hagai 1:6).
Pe de altă parte, dacă suntem cu adevărat călăuziţi de Domnul, trăind pentru slava Sa, El ne poate da daruri în timp ce dormim, pe care nu le-am putea dobândi nicicând, oricâte ore îndelungate am munci despărţiţi de El. Acesta pare să fie sensul sintagmei: „Căci El îi dă preaiubitului Său pâine ca în somn," sau cum traduce Moffatt: „Darurile lui Dumnezeu se revarsă asupra lor în timp ce aceştia dorm."