Dar ei reveneau într-o ţară în număr foarte redus, neavând alte lucruri decât, practic, hainele cu care erau îmbrăcaţi. Ei aveau nevoie de mână de lucru, de finanţe şi de pază bună, ceea ce explică rugăciunea lor:
Adu, Doamne, înapoi pe captivii noştri, ca pe nişte râuri din sud.
Prin sud (ebr. Neghev) se înţelege deşertul din sudul ţării, cu clima sa aridă. În urma unor ploi torenţiale albia uscată a râurilor se umplea de apă, făcând să înflorească pustiul. Tot aşa şi exilaţii care s-au întors în patrie se roagă acum ca mica lor ceată să se transforme într-o mulţime mare, până când toate cele douăsprezece triburi se vor fi întors acasă. Ei se roagă ca Domnul să le asigure mijloacele de a reconstrui şi reface ce-au lăsat în urmă. Şi se mai roagă ca să li se dăruiască toate cele de trebuinţă pentru a putea fi iarăşi un popor fericit şi prosper în patria lor.