Muntele Sion este una din înălţimile din cetatea Ierusalim, fiind folosit uneori ca figură de stil reprezentând însăşi Ierusalimul. Aici Muntele Sion semnifică stabilitatea şi tăria supremă, o citadelă ce nu poate fi clătinată.
Aşa este omul credinţei. Viaţa sa este clădită pe stânca tare. Când vin ploile torenţiale şi şuvoaiele, când suflă uraganul, lovind casa lui, aceasta nu va cădea, deoarece a fost construită pe stâncă (Matei 7:25).
Psalmistul spune că Muntele Sion rămâne în veac. Cât priveşte cetatea pământească, lucrul acesta trebuie înţeles în sensul în care li s-a părut credincioşilor la vremea respectivă. Noi ştim din Noul Testament că pământul va fi nimicit într-o zi prin forţa focului (2 Petru 3:7, 10, 12). Cu toate acestea şi noi folosim expresii similare. Astfel spunem: dealurile eterne şi cetatea eternă (Roma).
Ideea care se desprinde de aici este că deşi Muntele Sion va fi nimicit într-o zi, credinciosul în Cristos nu va pieri niciodată. Pentru că poziţia sa este ferm ancorată în Cristos, el beneficiază de siguranţa maximă pe care i-o poate acorda Dumnezeu.