Deşi numele înseamnă cetatea păcii, până în prezent el nu s-a adeverit. Puţine cetăţi au cunoscut luptele, suferinţele şi vărsările de sânge pe care le-a cunoscut această cetate:

Pietrele Ierusalimului poartă stigmatul sanctităţii sale iar zidurile îi aminteşte de crimele comise în ea în numele religiei. David şi Faraon, Senaherib şi Nebucadneţar, Ptolomeu şi Irod, Titus şi cruciaţii lui Godefrey de Bouitlon, Tarmerlane şi Saracenii lui Saladin -au luptat cu toţii ,şi au fost ucişi în această cetate. Atât în cadrul profeţiilor, cât şi al istoriei, cutremurătorul apel: „Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului!" este încărcată de profunde semnificaţii. Zile negre îi stăteau înainte! Străzile sale înguste aveau să răsune de paşii invadatorilor neevrei, până când Prinţul Păcii, Mesia al Israelului, se va întoarce ca să preia frânele guvernării. (Luca 21:24).

F. B.Meyer remarcă frumoasa aliteraţie din versetul 6:

Pace în Cetatea Păcii.

Pace peste cei ce o iubesc!

Benedicţia păcii se odihneşte peste toţi cei ce iubesc cetatea Marelui Rege.