Ei se dau îndărăt pentru a admira cetatea aureolată în ocrul ei antic, cu structura ei compactă. În interiorul zidurilor ei scăldate de soare, pe o suprafaţă de o milă pătrată, se aflau case cu acoperişul plat şi o mulţime de străduţe înguste. Între acestea se înălţa clădirea pentru care evreii aveau o consideraţie deosebită: Templul Domnului. Nu e o exagerare dacă afirmăm că templul făcea ca cetatea să aibă importanţa pe care o deţinea în sufletele lor. Acela era lăcaşul spre care triburile Domnului se îndreptau în cadrul pelerinajelor lor. Era locul unic de pe pământ în care decretase Dumnezeu ca poporul său să se adune şi să-I aducă mulţumiri numelui Său.