Exilul forţat al psalmistului printre barbarii ce urau pacea a durat mult prea mult pentru el. Eforturile sale de a ajunge la o convieţuire paşnică cu aceştia au fost respinse prin noi acte de război. Dacă ar fi trăit în perioada Noului Testament, ar fi fost mai bine pregătit pentru a se aştepta la zâzanie şi sfadă, putând face mai bine faţă situaţiei. Ar fi avut atunci exemplul Domnului Isus, care:

Când a fost insultat, nu a răspuns la insulte; când a suferit, nu a ameninţat, ci S-a încredinţat în mâinile Celui care judecă drept (1 Petru 2:23).

Şi desigur psalmistul ar avea învăţătura lui Petru:

Dar când suferiţi cu răbdare atunci când aţi făcut ce este bine, lucrul acesta este demn de laudă înaintea lui Dumnezeu (1 Petru 2;20b).

Neîntorcând rău pentru rău, nici batjocură pentru batjocură; dimpotrivă, binecuvântaţi, căci la aceasta aţi fost chemaţi: să moşteniţi binecuvântarea (1 Petru 3:9).

Şi, în sfârşit, ar fi avut Cuvântul Domnului Isus:

Binecuvântaţi sunteţi când, din cauza Mea, oamenii vă vor insulta, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri, căci aşa au prigonit pe prorocii care au fost înainte de voi.