Psalmistul trece acum de la ceea ce este adevărat în general la ceea ce doreşte a fi adevărat în propria sa viaţă. Trecând pe nesimţite de la precept la rugăciune, el recunoaşte că dorinţa şi puterea de a fi statornici în ascultarea de Domnul trebuie să provină de la El.