Domnul nostru face în continuare o trecere în revistă a ceea ce a realiza Tatăl pentru El. Aflăm de aici că nu trebuie să ne temem că ne vom repeta atunci când ne închinăm Domnului. Dumnezeu nu oboseşte niciodată ascultând laudele pe care I le aduc copiii Săi. La urma urmei, tema închinării noastre este demnă de a fi repetată la nesfârşit. Inima lui Cristos a fost plină de recunoştinţă către Tatăl pentru tripla Sa izbăvire: Sufletul Său a fost izbăviţi din moarte. Ochii Săi au fost izbăvit din lacrimi. Şi picioarele Sale au fost izbăvite din cădere sau din înfrângere. Acum El a umblat înaintea Domnului în ţara celor vii - biruitor asupra păcatului, morţii, mormântului şi Şeolului.
Trebuie să recunoaştem că este greu de urmărit firul gândurilor din versetele 10 şi 11. Poate că traducerea TEV reuşeşte cel mai bine să prindă sensul lor:
Am continuat să cred, chiar şi când am spus: „Sunt complet zdrobit;" chiar când m-am temut, am spus: „în nimeni nu te poţi încrede."
Credinţa Lui nu s-a clătinat chiar în clipele celei mai cumplite agonii prin care a trecut sau când oamenii s-au dovedit total nevrednici de încredere. Ceea ce a spus El nu a izvorât din neîncredere, ci dintr-o profundă convingere.