Se pare că preoţii preiau cântarea, asigurându-i pe oameni că acelaşi Domn care a avut grijă de naţiune, restaurând-o, este Cel care-i va binecuvânta - pe oameni, pe preoţi, pe prozeliţi, pe cei de toate vârstele şi rangurile, categoriile şi condiţiile sociale. Ei se roagă ca Dumnezeu să-i binecuvânteze pe oameni şi pe descendenţii lor cu spor - dorindu-se probabil o creştere numerică a unui popor ale cărui rânduri au fost mult împuţinate. Dar rugăciunea ar putea să cuprindă şi o seamă de binecuvântări spirituale şi materiale. În plus, ei invocă binecuvântarea generală a Domnului, a Celui care a făcut cerul, şi pământul.