Când israeliţii au ajuns la Marea Roşie, apele au aruncat o privire şi s-au retras îngrozite. Dar să fim înţeleşi: nu vederea unei gloate de refugiaţi îmbrăcaţi ca vai de ei a provocat groaza mării, ci faptul că a privit şi L-a zărit pe Creatorul, după care s-a retras îndată pentru ca Israelul să poată trece pe uscat, fără să-şi ude picioarele. Acelaşi lucru s-a întâmplat după patruzeci de ani, când au intrat în Ţara Promisă. Râul Iordan şi-a întrerupt cursul în dreptul cetăţii Adam şi astfel ultima barieră din calea lor s-a transformat în dig prin care au pătruns în Canaan.
Traversarea Mării Roşii şi a Iordanului sunt două puncte terminus ce marchează acest capitol epic din istoria naţiunii Israel. Trecerea Mării Roşii întruchipează răscumpărarea noastră din lume, prin puterea lui Dumnezeu, prin identificarea cu Cristos în moartea, îngroparea şi învierea Sa. Traversarea Iordanului simbolizează izbăvirea din peregrinările lor prin pustiu şi însuşirea moştenirii noastre spirituale, de asemenea prin moartea, îngroparea şi învierea lui Cristos.