Atât de mare, şi totuşi atât de indurator
Primele cinci versete ni-L prezintă pe Dumnezeu ca fiind Cel care este mai presus de orice şi oricine, iar ultimele patru ca pe Cel care este foarte aproape.
Dumnezeul nostru este nespus de slăvit şi înălţat, drept care I se cuvine să fie preamărit şi lăudat.
De cine De toţi slujitorii Săi (v. 1)
Cum? Binecuvântându-I numele, adică mulţumindu-I pentru tot ce este El (v. 2a).
Cât de des? Necontenit - acum şi în veci de veci (v. 2b).
Unde ? Peste tot - din ţările de la răsăritul soarelui până în cele de la apusul soarelui (v. 3a).
Pentru ce ?
Pentru măreţia Sa. El este Înălţat mai presus de toate naţiunile, slava Lui este mai presus de ceruri (v. 4).
Pentru că este fără seamăn. Nimeni nu se poate asemui cu El, pe tronul Său din înălţimi (v. 5)
Pentru viziunea Sa nemărginită. . Nu există nimic în cer sau pe pământ care să fie ascuns privirilor Sale (v. 6). Textul sugerează că El trebuie să Se smerească doar şi pentru a privi lucrurile din cer!
Dar, slăvit să-I fie numele, Cel care este infinit de sus şi preamărit este în acelaşi timp şi aproape de noi, în mod intim.