Între versetele 1 şi 2 avem ceea ce H. A. Ironside a numit „marea paranteză" - adică Era Bisericii care durează de la întronarea lui Cristos până la a doua Sa venire. În versetul 2 îl vedem pe Iehova trimiţând din Sion toiagul regal al lui Mesia. Cu alte cuvinte, Domnul îl statorniceşte pe Cristos ca Rege având capitala la Ierusalim, de unde va domni. Sceptrul este simbolul autorităţii regale. Cristos primeşte autoritatea de a domni peste tot pământul, în mijlocul duşmanilor Săi. „Domneşte în mijlocul duşmanilor Tăi." Până în acest punct Domnul Isus îşi va fi nimicit duşmanii Săi nepocăiţi. Aici nu se pune problema distrugerii vrăjmaşilor Săi, cât domnia Sa asupra acelor duşmani care au devenit prietenii Săi, supunându-I-se acum de bună voie domniei Sale.