În primul verset, David citează cuvintele Domnului spunându-I Domnului său:

„Stai la dreapta Mea până voi face din vrăjmaşii Tăi aşternutul picioarelor Tale."

Cheia înţelegerii acestui text stă în identificarea celor două persoane distincte desemnate prin termenul: „Domn". Mai întâi termenul se referă fără îndoială la Iehova (în traducerile KJV şi NKJV „Lord" („Domnul" întotdeauna cu majuscule) se foloseşte pentru termenul Iehova (=Iahve), numele personal folosit de Dumnezeu în cadrul legământului). Celălalt termen tradus prin „Domn" este în originalul ebraic adon, care înseamnă „stăpân" sau „dregător". Uneori se folosea cu referire la numele lui Dumnezeu, alteori se aplica la un stăpân uman. Deşi termenul în sine nu desemnează o persoană divină, cuvintele care urmează arată că Domnul lui David (Adori) este egal cu Dumnezeu.

Într-o zi, adresându-se fariseilor de la Ierusalim, Isus i-a întrebat ce cred cu privire la identitatea lui Mesia. Din cine avea să descindă Cel Făgăduit? Ei au răspuns, corect, că El va fi fiul lui David. Dar Isus le-a arătat că, potrivit Psalmului 110 (recunoscut de ei ca mesianic), Mesia avea să fie şi Domnul lui David. Dar cum ar putea El să fie simultan fiul lui David şi Domnul lui David? Şi cum ar putea David, regele, să aibă pe pământ pe cineva care să fie Domnul său?

Evident, răspunsul este că Mesia avea să fie şi Dumnezeu, şi om. Ca Dumnezeu, El avea să fie Domnul lui David. Ca om, El avea să fie fiul lui David. Şi Isus Cristos însuşi, întrunind în Persoana Sa Dumnezeirea şi umanitatea Sa, a fost Stăpânul lui David şi fiul lui David.

Pentru farisei acesta a fost momentul adevărului. Şi totuşi, în pofida tuturor dovezilor, ei nu au voit să recunoască în Isus pe mult-aşteptatul Mesia. De aceea citim: Şi nimeni n-a fost în stare să-I răspundă cu nici un cuvânt, după cum din ziua aceea nimeni n-a mai îndrăznit să-l mai chestioneze (Matei 22:41-46; cf. Marcu 12:35-37; Luca 20:41-44).

Scriitorii Noului Testament nu lasă nici o îndoială asupra faptului că Cel care este aşezat la dreapta lui Dumnezeu nu este altul decât Isus din Nazaret (Matei 26:64; Marcu 14:62; 16:19; Luca 22:69; Fapte 2:34,35; 5:31; 7:55,56; Romani 8:34; 1 Cor. 15:24;Efeseni 1:20; Coloseni 3:1; Evrei 1:3, 13; 8:1; 10:12,13; 12:2; 1 Petru 3:22; Apocalipsa 3:21). Prin urmare, versetul 1 ne spune ce I-a spus Iehova Domnului Isus în ziua înălţării lui Isus, când S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu. Dar El va sta acolo doar până când duşmanii Lui vor fi fost făcuţi aşternutul picioarelor Sale.