Persoana cu adevărat binecuvântată este cel care se ţine cât mai departe cu putinţă de stilul de viaţă al celor răi. În contactele sale cu ei, ei evită complicitatea cu ei sau chiar aprobarea tacită a păcatului şi batjocurilor lor. Asta nu înseamnă că omul fericit se izolează complet de cei răi. Mai degrabă, el le mărturiseşte despre „păcat, neprihănire şi judecată," căutând să li-L prezinte pe Cristos, singura sursă de plăcere durabilă. Omul fericit este prieten adevărat al celor răi, dar nu şi părtaş cu ei la faptele lor.