Psalmistul se încheie cu două rugăciuni şi o explozie de laudă. Întâi, se roagă pentru izbăvirea din necazurile sale. El doreşte ca Domnul să-i ia partea din pricina numelui Său, de Dumnezeu atotputernic şi drept. Luând astfel partea lui David, Domnul va demonstra încă o dată că îndurarea Lui e bună.

Gravă e soarta psalmistului! Nu numai că e sărman şi nevoiaş, ci, pe deasupra, inima-i cuprinsă de întristare în lăuntrul său. Viaţa i se scurge ca o umbră. Este scuturat şi smuls din viaţă cum scapă un om de lăcusta ce i s-a aşezat pe mână, lovind-o. De atâta post genunchii i-au slăbit şi e atât de slăbit de i se văd oasele gata să-i iasă prin piele. Inamicii îi râd în nas, bucurându-se de răul ce s-a abătut asupra sa, şi dând din cap.