În versetul 16 citim despre groaznicul rechizitoriu ce i se face omului rău. Acesta şi-a făcut un mod de viaţă din a-şi întoarce spatele faţă de orice persoană nevoiaşă. Mai degrabă el i-a urmărit şi persecutat pe cei săraci şi nevoiaşi, băgându-i în mormânt pe cei cu inima zdrobită. Nu ne este greu să-l recunoaştem pe Iuda aici, urmărindu-l cu înverşunare pe Mântuitorul Cel fără de păcat şi împingîndu-L către cruce.
Dar pe tărâmul moral funcţionează legea retribuţiei. Ce seamănă un om, aceea va culege, pentru că nu va putea scăpa de consecinţele faptelor sale. Nu te poţi juca cu păcatul. Aici psalmistul cere ca legea cauzei şi efectului să-şi spună pe deplin cuvântul. Acesta era omul căruia îi plăcea să-i blesteme pe alţii, dar iată că acum blestemele se întorc împotriva sa. Niciodată n-a dorit ca alţii să se bucure de vreo binecuvântare; fie ca acum şi el să fie ocolit de binecuvântări. A umblat ţanţoş, înveşmântându-se în blesteme; fie ca acum acele blesteme să-i străpungă viaţa cum este îmbibat buretele de apă. Să-i pătrundă în toate fibrele fiinţei sale, chiar şi în măduva oaselor. Să fie acoperit de blesteme aidoma hainelor cu care este îmbrăcat, „să se ţină de el ca o cingătoare de care nu poate scăpa" (Knox).
Aşadar iată ce le doreşte David acuzatorilor şi calomniatorilor săi. Nu prea este vreun amănunt care să-i fi scăpat lui David din acest catalog al judecăţilor. Cum s-a exprimat cineva: „Sunt rostite împotriva celui rău toate relele posibile pe care ar dori cineva să le vadă aplicate celui mai mare duşman al său."