S-o spună cei răscumpăraţi!
În vieţile copiilor lui Dumnezeu se remarcă două genuri tipice de comportament, ilustrate prin cele două serii de contraste:
Păcat | sau | Răzvrătire |
Robie |
| Retribuţie |
Rugăciune |
| Pocăinţă |
Salvare |
| Refacere |
Două elemente esenţiale se desprind din contemplarea acestui ciclu frecvent repetabil. Unul este înclinaţia permanenta a inimii umane de a se îndepărta de Dumnezeul cel viu. Cealaltă este aparent inepuizabila milă a Domnului, în virtutea căreia El îi restaurează pe ai Săi când vin la El cu pocăinţă.
Aici, în Psalmul 107, izbăvirea plină de îndurare a Domnului este prezentată sub patru aspecte diferite:
Salvarea celor pierduţi în deşert (v. 4-9). Eliberarea întemniţaţilor (v. 10-16). Însănătoşirea celor grav bolnavi (v. 17-22). Izbăvirea marinarilor aflaţi în pericol de înec pe marea înfuriată (v. 23-32).
Introducere
Mai întâi, să analizăm introducerea psalmului, care ţine loc de enunţare a temei: lansarea chemării de a-I aduce mulţumiri Domnului. Două sunt motivele enunţate: Domnul este bun şi îndurarea Lui ţine în veac. Oricare din aceste motive ar fi mai mult decât suficient pentru a ne determina să-I aducem neîncetat mulţumiri, cu inimi pline de recunoştinţă.
În continuare este evidenţiată o categorie specială de receptori ai bunătăţii şi dragostei Sale, respectiv cei pe care El i-a răscumpărat din persecuţii, sclavie, asuprire şi necazuri, readucându-i în ţara lor, după timpul îndelungat cât au fost împrăştiaţi printre naţiuni. Deşi e limpede ca psalmistul se referă la Israel, noi nu vom aplica aceste versete exclusiv la acea naţiune. Asta pentru că şi noi am fost răscumpăraţi de pe piaţa de sclavi ai păcatului. Or, ca răscumpăraţi ai Domnului, avem toată râvna de a cânta împreună cu toţi răscumpăraţii Săi imnul mulţumirii.