Doxologia

Pe această notă înălţătoare ajungem nu doar la capătul psalmului, ci şi la finele celei de-a patra cărţi a Psalmilor. Trebuie să nu cădem în ispita de a forţa acest psalm, făcându-l să se conformeze dispensaţilor şi de a se aplica doar la naţiunea neascultătoare a Israelului şi scăpând din vedere faptul că în acest psalm găsim şi un mesaj adresat nouă, în care se oglindeşte propria noastră istorie. La 1 Corinteni 10:11 se spune limpede: „Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne fie exemple şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste care au venit sfârşiturile veacurilor."

În acest verset, suntem preveniţi să nu ne facem vinovaţi de păcatul ingratitudinii. Dacă Israel ar fi trebuit să dea dovadă de recunoştinţă pentru că a fost răscumpărat din Egipt prin braţul puternic al lui Iehova, cu atât mai mult s-ar cuveni să fim recunoscători noi pentru că am fost răscumpăraţi de păcat şi de Satana prin sângele scump al lui Cristos!

De asemenea textul citat ne avertizează să nu uităm. Cât de uşor uităm suferinţele şi moartea Domnului Isus! De câte ori nu ne facem vinovaţi de „blestemul unui creştinism fără lacrimi."

Apoi ni se atrage atenţia să nu ne plângem. Asta pentru că văicărelile pot deveni un mod de viaţă, un fel de a doua natură, deoarece motive de nemulţumire sunt cu duiumul: condiţii meteorologice nefavorabile, împrejurări neprielnice de trai, apoi tot felul de mici neajunsuri. Ajungem să ne plângem chiar pentru găluştele ce au ieşit cu boţ!

Mai suntem avertizaţi să nu fim îndărătnici, adică să nu punem voia noastră mai presus de voia lui Dumnezeu. „El le-a dat ce au cerut, dar a trimis uscăciune în sufletul lor" (v. 15).

Suntem de asemenea preveniţi să nu criticăm conducerea lui Dumnezeu, exprimată fie prin autorităţile administraţiei, fie prin presbiterii din adunare, fie prin părinţii în cadrul familiei.

Suntem avertizaţi şi împotriva idolatriei - închinării la bani, la case, la automobile, la educaţie, la plăceri sau succese lumeşti.

Mai suntem avertizaţi şi cu privire la necredinţă faţă de promisiunile lui Dumnezeu. Păcatul acesta este cel care l-a determinat pe Israel să rătăcească prin pustiu timp de patruzeci şi opt de ani, împiedicându-i pe cei vinovaţi de a intra în ţara promisă.

Suntem avertizaţi împotriva imoralităţii. Închinarea la idolul Baal din Peor implica groaznice păcate sexuale. Atitudinea lui Dumnezeu faţă de imoralitate se poate vedea limpede din nenorocirea care s-a abătut peste cei vinovaţi.

Suntem avertizaţi împotriva a ceea ce s-ar părea a fi, la prima vedere, drept un caz neînsemnat de neascultare. Moise a lovit stânca, în loc să-i vorbească. Poate că nouă nu ni se pare prea grav acest lucru, dar nici o faptă de neascultare nu poate fi considerată lipsită de importanţă.

Suntem avertizaţi împotriva căsătoriilor cu necredincioşii. Dumnezeu este un Dumnezeu al separării, al delimitării. Este o urâciune pentru El să vadă corupţie în rândul copiilor Săi, prin înjugarea lor la un jug nepotrivit (sau „inegal").

În fine, suntem avertizaţi să nu ne sacrificăm copiii. Prea de puţine ori părinţii creştini le prezintă copiilor lucrarea Domnului ca mod ideal de a-şi petrece restul vieţii. Prea de multe ori copiilor noştri li se imprimă, prin educaţia pe care o primesc, ambiţia de a se evidenţia pe plan profesional, de a reuşi în afaceri. Şi astfel îi creştem pentru lume - şi pentru iad!