Doamne, adu-Ţi aminte de mine!
Lauda este urmată de o cerere personală, în aşteptarea restaurării Israelului şi a glorioasei domnii a Regelui Mesia. Scriitorul se roagă să poată avea parte de binecuvântarea pe care o va aduce ziua când Dumnezeu îşi va manifesta îndurarea faţă de sfinţii Săi răscumpăraţi, îi este dor după ziua în care Israel se va bucura de prosperitate şi fericire neîntrerupte, după lunga şi îndurerata noapte prin care va fi trecut. El doreşte să împărtăşească gloria străvechiului popor ales de Dumnezeu pe acest pământ. Rugăciunea sa nu se deosebeşte prea mult de aceea a unuia dintre cei doi tâlhari răstigniţi lângă Cristos, care a crezut: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine când vei veni în împărăţia Ta! (Luca 23:42).