Călătoria prin pustiu
Dumnezeu S-a îngrijit în chip minunat de poporul Său, în călătoria acestuia prin pustiu. Norul respectiv nu numai că îi ajuta să nu se îndepărteze de la drumul bun (Exod 13:21), ci era şi un fel de perdea de fum care îi ocrotea de inamic (Exod 14:19, 20). Iar noaptea se transforma în stâlp de foc, asigurând iluminatul pentru ca să poată călători. Când au dorit alimente. El le-a dat ce e mai bun - prepeliţe din abundenţă şi mană, respectiv pâine din cer. Când le-a fost sete, a despicat stânca din care a ţâşnii apă: După ce au băut pe săturate, încă a mai rămas suficientă apă pentru a forma un râu prin deşert. Oare de ce S-a străduit Iehova să le împlinească nevoile până în cele mai mici amănunte? Deoarece El n-a putut uita promisiunea sfântă pe care o făcuse slujitorului Său, Avraam.