Parcurgând Psalmul, realizăm că se face o trecere în revistă a zilelor Creaţiei, din Geneza 1, deşi unele zile nu sunt la fel de reliefate ca celelalte. Psalmistul rămâne uimit de minunăţia providenţei lui Dumnezeu în felul Său de a le purta de grijă creaturilor Sale, în special omului.
Mai întâi, el reaminteşte cititorilor cum a creat Dumnezeu pământul pe temelii invizibile, aşa încât să asigure un mediu stabil şi neclintit în care să poată trăi oamenii şi celelalte vieţuitoare. La început întreg pământul era acoperit cu apă atât de adâncă încât acoperea munţii. În ziua a treia Dumnezeu a zis: „Să se adune apele de sub ceruri într-un loc şi să apară uscatul" (Geneza 1:9). Şi îndată apele s-au retras. Au apărut munţii şi văile, în locurile prestabilite de Dumnezeu. Mările şi oceanele au luat fiinţă, cu hotarele lor bine stabilite, ca să nu invadeze uscatul.