Creator şi susţinător
Gândiţi-vă ce complexă este sarcina de a gestiona şi administra metropole mari ale lumii, cum ar fi New York-ul, Londra sau Tokyo, cu milioanele de locuitori ale acestor centre urbane. Toate structurile de asigurare a serviciilor utilitare, apă, încălzire, electricitate, spaţiu locativ, aprovizionare cu alimente şi toate celelalte servicii vitale. Dar apoi gândiţi-vă cu cât mai complexă - infinit de complexă - este sarcina lui Dumnezeu de a gestiona lumea în care trăim. Sarcina aprovizionării creaturilor Sale cu apă. Imensa problemă logistică de a asigura hrana oamenilor, animalelor, păsărilor şi peştilor. Apoi nevoia de a le pune la dispoziţie un adăpost. Nu putem decât să ne minunăm în faţa acestui Creator şi Susţinător al vastei naturi a Sa.
După ce a chemat fiecare părticica a fiinţei Sale să-L preamărească pe Domnul, psalmistul (al cărui nume nu e precizat) ne prezintă una din acele măreţe descrieri ale lui Dumnezeu care îl va fi inspirat pe Michelangelo. Ea trebuie înţeleasă la modul figurat, întrucât cum am putea concepe măcar să-L descriem pe Dumnezeul invizibil sau să putem cuprinde nemărginita Sa slavă în mărginitele noastre cuvinte omeneşti? Stând şi privind minunăţiile creaţiei lui Dumnezeu, psalmistul exclamă: „O, Doamne Dumnezeul meu, Tu eşti mare!" Apoi începe să se contureze marea teofanie (adică o apariţie a lui Dumnezeu). Dumnezeu S-a înveşmântat în haine de neasemuită splendoare şi maiestate. S-a acoperit cu lumină, un simbol al purităţii şi neprihănirii Sale absolute. El întinde cerurile - atât atmosfera, cât şi spaţiul cosmic în care se află aştrii cereşti - deasupra pământului, ca o perdea - o lucrare a cărei imensitate e ameţitor de complexă pentru noi. Apoi perdeaua de nor ce acoperă pământul formează temelia în care sunt aşezaţi stâlpii cerurilor. Străbătând văzduhul, norii sunt carul lui Iehova, purtat pe aripile vântului.