Bine a zis cineva că: „slăbiciunea omului atrage compasiunea lui Dumnezeu." După cum un tată uman veghează cu dragoste şi înţelegere asupra copilaşului său, împovărat de cine ştie ce greutate ce-l apasă, tot aşa Domnul priveşte cu milă asupra noastră, în slăbiciunile noastre. El ştie ce suntem - că suntem făcuţi din ţărână - ca suntem slabi şi neputincioşi. Prea de multe ori uităm că Dumnezeu îşi aminteşte de acest lucru - că suntem ţărână. Asta conduce la mândrie, încredere în noi înşine, spirit de independenţă şi, în final, la eşecuri.